luni, 21 iunie 2010

Călătoria - Natsume Soseki


Călătoria , ed. Univers, 1983 (p. 22-23)
Trad. Mirela Şaim

- fragment -


Slavă Cerului pentru toţi cei care, pe căi ocolite, aduc prin arta lor liniştea lumii şi îmbogăţesc inimile oamenilor!
Răpeşte-i lumii toate acele griji şi necazuri care o fac să fie un loc în care e greu de trăit şi imaginează-ţi un univers binevoitor: ai obţinut o melodie, un tablou, o poezie, o sculptură. Aş merge mai departe, spunând că nici măcar nu-i nevoie ca această viziune să devină realitate: e suficient numai să invoci această imagine, aducând-o în faţa ochilor , pentru ca poezia să capete viaţă şi cântecul să răsune. Chiar înainte de a-ţi încredinţa gândurile hârtiei, vei simţi, asemeni unui clopoţel, clinchete cristaline răsunând în interiorul tău şi întreaga paletă de culori îţi va apărea din propria-i voinţă, în toată strălucirea, în faţa ochilor minţii, deşi pânza de pe şevalet e încă neatinsă de penel. E destul că poţi avea această perspectivă asupra vieţii ca să fii în stare să vezi această lume murdară, grosolană şi coruptibilă purificată şi înfrumuseţătă în încăperea intimă a sufletului tău! Chiar şi poetul, ale cărui gânduri nu şi-au găsit încă expresia în vers, ori pictorul lipsit de vopsele, care încă n-a pictat nici un colţişor de pânză, îşi pot obţine mântuirea şi se eliberează de pasiunile şi dorinţele pământeşti. Ei pot intra după voie într-o lume de puritate absolută, lepădându-se de jugul avariţiei şi egoismului şi îşi pot construi o lume unică, fără pereche. Astfel, ei sunt mai fericiţi decât orice nobil sau prinţ care a trăit vreodată, cu adevărat mai fericiţi decât toţi cei cărora această lume grosolană le oferă afecţiunea sa.
La douăzeci de ani mi-am dat seama că aceasta e o lume în care merită să trăieşti , la douăzeci şi cinci am înţeles că , aşa cum lumina şi întunericul nu sunt decât părţile opuse ale aceluiaşi lucru, tot aşa şi lumina soarelui , oriunde ar cădea, aruncă implicit şi umbra. Astăzi, la treizeci de ani, gândurile mele sunt următoarele: în adâncul bucuriei sălăşluieşte tristeţea, şi cu cât mai mare e fericirea, cu atât mai intensă este şi durerea.

miercuri, 16 iunie 2010

Pisicele - Claudia Millian Minulescu


Pisicele

Cu ochii fosforescenţi şi oblici
Ramaţi în cearcăne de aur -

Ca nişte scumpe amulete -
Cavoul negrelor regrete...

Voi, preotese egiptene,
Sfidând stăpânii printre gene,

Visaţi mereu la cerul maur...

Visaţi berberii şi efebii
Cum în cântări vi se prosternă;

Pe fondul albei piramide,
Visaţi reginele livide,

Cu ochii înegriţi de kohl,
Cu umerii şi gâtul gol;

Visaţi o viaţă de lumină,
Ca îmbătate cu morfină!...

Cu ochii fosforescenţi şi oblici
Ramaţi în cearcăne de aur,

Visaţi, visaţi la cerul maur...

Poezii culese din "Antologia poeziei simboliste româneşti", Editura pentru Literatură, 1968