miercuri, 9 mai 2012

Trecutul - Petru Creţia

Prea multă culoare, muzică de fond, parfum În ce numim trecut, Prea mult pitoresc şi tânguire, O dulce milă de sine, Un iz tandru Care vrea să umple lumea. Prea mult conţinut al sinelui şi prea puţină formă a sa. Mai aspră, mai curată fie căutarea, dobândirea şi pierderea lui, Nimic nu rămână din puterea clipelor, Din pulsiunea lor violentă şi amorfă Decât adevărul lor. Nu tot ce se află în clipă se află şi în timp, Nu tot ce trece rămâne în timpul mare Ale cărui linii pure fără de amăgire şi greş Străbat clipele şi sinele şi timpul.