Femeia puse la copt pâinea cea de toate zilele, i-o aşeză la căpătâi şi însemnă pentru el, pe perete, zilele cât a dormit. Cea dintâi dintre pâinile sale era cu totul uscată, cea de a doua era stricată, cea de a treia se topea, coaja celei de a patra era albicioasă, cea de a cincea avea pete de mucegai, cea de a şasea era veche, cea de a şaptea tocmai se cocea; când îl zgâlţâi şi când se trezi, Ghilgameş îi spuse lui Uta-napiştim cel de pe tărâmuri îndepărtate:- "Abia mă cuprinsese somnul că tu m-ai şi zgâlţâit şi m-ai trezit." Dar Uta-napiştim îi spuse lui Ghilgameş:- "Haide dar, Ghilgameş, numără-ţi pâinile cele de toate zilele;vezi tu însuţi ce-i însemnat pe zid: vezi, prima dintre pâini e cu totul uscată, a doua e stricată, a treia e topită, coaja celei de-a patra e albicioasă, a cincea are pete de mucegai, a şasea e veche, a şaptea tocmai se cocea, când te-ai trezit!" Ghilgameş îi spuse lui Uta-napiştim cel de pe tărâmuri în depărtate:
- "Ce trebuie să fac, Uta-napiştim, unde să mă duc, de vreme ce Răpitorul' mi-a prins cu neînduplecate mădularele?
În camera unde dorm, moartea şi-a statornicit lăcaşul, şi oriunde aş pune piciorul, moartea mă urmează mereu!" Uta-napiştim îi spuse lui Urşanabi-corăbierul:- "Urşanabi, malul să te dispreţuiască!Locului pe unde se trece marea, să-i fie groază de tine! Tu, cel care cutreierai în sus şi în jos ţărmul,de acum înainte să jeleşti după el! Omul acesta după care te-ai dus, al cărui trup este acoperit de pete, căruia frumuseţea cărnii îi e stricată de pieile de animale, ia-l cu tine Urşanabi, şi du-l la izvorul care curăţă: să-şi spele petele în apele lui, ca să fie alb ca zăpada; să arunce pieile de animale de pe el, ca să le ducă marea cu ea; trupul să-i iasă la iveală plăcut la vedere; să-şi primenească legătura de pe cap; să pună un veşmânt, ca să-şi acopere goliciunea; până ce va ajunge în oraşul lui, până ce-şi va sfârşi călătoria,trebuie ca veşmântul să-i fie curat, şi mereu să fie ca nou." Ghilgameş şi Urşanabi se urcară pe corabie, şi o puseră pe apă. Se şi suiseră în corabie, când soţia lui Uta-napiştim cel de pe tărâmuri îndepărtate îi spuse acestuia:- "Ghilgameş a venit până aici, a îndurat multe, a suferit. Ce-i dăruieşti ca să se întoarcă în ţara lui?"Şi, el, Ghilgameş, ridică prăjina, şi trase corabia la ţărm. Uta-napiştim îi spuse lui Ghilgameş:- "Ghilgameş, ai venit până aici: ai îndurat multe, ai suferit. Ce să-ţi dăruiesc ca să te întorci în ţara ta?
Ei bine, o să-ţi dezvălui, Ghilgameş, o taină,o să-ţi spun un lucru neştiut oamenilor. Priveşte această buruiană, asemănătoare lyciului spinos,spinii ei sunt ca ai trandafirului, aşa că îţi va înţepa mâinile,dar dacă vei apuca această buruiană, vei dobândi nemurirea."
