De Anima: Poezia, o formă de singurătate - Constantin Abăluţă

De Anima: Poezia, o formă de singurătate - Constantin Abăluţă: Poezia e o formă de-a fi singur  în mijlocul celorlalţi  şi împreună cu ei în singurătate. În acelaşi timp o evaziune  ...

Habarnam in Orasul Soarelui - capitolul 2 - Cum a facut Habarnam fapte bune

Habarnam in Orasul Soarelui - capitolul 1 - Nikolai Nosov

Virgil Mazilescu - prima poveste pentru stefana

prima poveste pentru ștefana pisica va deschide iar fereastra pisica verde şi proaspătă ca iarba şi în odaia pustie se va strecura şi la picioarele stăpânului se va încolăci dormi dormi somnul te duce de pe lume te spală şi te piaptănă şi te împarte copiilor săraci te-am şi uitat şi ploaia va deschide iar fereastra ploaia verde şi proaspătă ca iarba şi în odaia pustie se va strecura şi la picioarele stăpânului se va încolăci dormi dormi somnul te duce de pe lume te spală şi te piaptănă şi te împarte copiilor săraci te-am şi uitat şi moartea a deschis încet fereastra moartea verde şi proaspătă ca iarba şi în odaia pustie s-a strecurat şi la picioarele stăpânului s-a încolăcit

Dimineaţa de Magda Isanos Vreau să descopăr lumea, niciodată n-am crezut, cum spun poeţii, că-i frumoasă. Însă astăzi, cu lumină pieptănată, dimineaţa mi-a intrat în casă. Fumegam de somn, când am simţit paşii cuiva lângă perete- ea dansa cu trupul arcuit sub priviri mirate de portrete. Cu picioarele goale ea păşea, în oglindă răsuna cristalul, dimineaţa strămutase balul fetelor-lumini în casa mea. Şi privind, eu mă gândeam: e bine să fii tânăr când afară-i soare. Zi frumoasă, îţi voi pune legătoare după gât şi-o să te iau cu mine.

Warm Holiday Greetings!

May you have a quiet winter season, in front of your fireplace with children all around waiting to be told or read stories. I also wrote two stories for children that you can now find in electronic variant on Amazon. Here they are: May you and your children enjoy them this holiday season!

Trupul meu face cruce - Angela Marinescu

Aş vrea atât de mult să fiu Încât şi-n urma mea am să încep să ţip. Dar încă, zidit de viu şi pur Eu port un chip. Poate-ar trebui să aduc Singuratice jertfe Pe un munte zbîrcit de cuvinte. O, umbră a mea, sfârşită de sânge. Dar cum să las Să-mi prindă-n lanţuri mâna, Să nu mai pot să mângâi Sau să-nchin? Mereu e atâta neputinţă-n jur Că toate sunt ca fumul. Trupul meu face cruce Cu pământul.