XV -Jean Pierre Simeon

JEAN PIERRE SIMEON
din volumul Scrisoare despre moarte adresata femeii iubite
trad. Dinu Flamand

xv

lar daca iţi scriu cu aceste cuvinte batrane
ce s-au frecat cu toate uleiurile minciunii
si care au legatura cu tot felul de traficuri ale frumusetii

sau daca iti scriu in aceasta limba a strazilor ce duhnesc a piele şi-a transpiratie şi nu lasa sa se vada-n urzeala ei roasa decit o colbuiala

şi de asemenea daca eu scriu in zgaltaiala timpului cum dicteaza migratiile electronice ale cuvantului ce sparg oglinzile semnului ca o navă avansand spre o noua Arctică

ce importanta are!
orice limbaj pierde lumea
şi ne indeparteaza de noi
inşine

e un fel de launtru salbatic
cu sange greu
ce-şi gaseşte anevoios respiratia ce ne soseste
un limbaj ale carui aripi larg desfacute raspindesc uneori umbra

or eu scriu in caldura acestei veri
tinandu-ma cat mai aproape de urechea-ti absenta şi iata despre ce anume e vorba:
despre faptul ca moartea este mereu prezenta că murmurul ei este insistent şi nu o sa intarzie mai mult in poemul meu decit un fluture pe unghia unui copil
şi doar mai tarziu şi altundeva dedesupt
dupa ce cuvintele işi vor fi lasat vidul lor pe pagină planind departe peste uitarea cuvintelor

acolo unde sensul ii supravietuieste limbii mute

acolo s-ar putea sa-ti soseasca aceasta scrisoare a mea