Sărutul stânjenit şi strâmb în colţul gurii
Nu a putut fireşte să-nvie un trecut.
Speranţa, otrăvită de degetele urii,
Azi s-a insinuat şi a durut.
Un râu murdar sub cheiuri curgea în fapt de seară,
Atât de melancolic şi fals, cum mi-a părut,
Şi încăpăţânarea cu ceara ei hilară
Azi s-a insinuat şi a m-a durut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu