***
fluiere în vânt cântă-un fel
atât de trist de-a fi
încât fără ruşine plâng şi pietrele
zidirii-mi în nestăvilită năruire
le-ascult povăţuirea mai treaz
decât am fost vreodată
dar refuz să mai fiu născut
cu orice preţ vreau să rămân
aşa cum sunt statornicit
în destrămări şi neaşteptare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu