Cu totul alta-i ceapa.
Ea măruntaie n-are.
În pielea ei e ceapă
până-n cepești hotare.
Cum ceapa în afară,
în miez cepuitoare,
ea s-ar privi pe sine
chiar fără consternare.
În noi – străini, sălbatici,
acoperiți de piele,
suntem un iad-launtric,
o dură-anatomie;
în ceapă-i numai ceapa,
nu mațe-n lungi inele.
Ea se despoaie-n multe,
adânc de foi, o mie.
O entitate-i ceapa.
Un reușit produs.
Una pe alta ține,
cea mică e-n cea mare,
o alta-n următoarea,
a treia și a patra,
o fugă-n rotunjime.
Ecou în cor compus.
Eu ceapa o simt astfel:
al lumii sublim pântec.
Cu aura-i se-nfașă
spre propriul său încântec.
În noi – grăsimi, nervi, vene,
glande, sucuri nebune.
Dar ne e refuzată
tâmpa perfecțiune.
Traducerea: Passionara Stoicescu și Constantin Geambașu
Vezi mai multe video din Film
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu