“Limba este aidoma unei tingiri plesnite, în care batem ritmul ca să joace ursul, dorind mereu să putem înduioșa stelele.” (Madame Bovary)
PAPAGALUL LUI FLAUBERT
de Julian Barnes
trad. Virgil Stanciu
Ed. Nemira, 2006, p.67
Mai exact, ce fel de specie de urs era Flaubear? Putem să-i identificăm urmele în scrisori. La început e doar un ours oarecare (1841). Tot un simplu urs – deși proprietarul unui bârlog – este și în 1843, în ianuarie 1845 și în mai 1845(deja se fălește cu trei straturi de blană). În iunie 1845 intenționează să cumpere pentru camera sa un tablou cu un urs și să-l intituleze “Portretul lui Gustave Flaubert” – “ca un indiciu al predispoziției mele morale și al temperamentului meu social”. Până în acest punct, noi (poate că și el) ne-am imaginat un animal de culoare închisă: un urs brun american, unul negru din Rusia, un urs roșcat savoiard. Dar în septembrie 1845 Gustave se proclamă solemn un “urs alb”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu