vineri, 27 august 2010

Foamea de Unu - Ștefan Augustin Doinaș


Voi, numere-n delir, scrumite grupuri,
cum pot să vă slăvesc? Iubire, tu –
fii vântul roșu ce-a bătut prin trupuri
și, timp de-o clipă,-n carnea lor făcu
să ardă-ntregul: cel ce ca un umăr
de zeu lucește, care nu e nici
absența numărului, dar nici număr!
Învață-mă cum să hrănesc aici
o pasăre ce n-are timp să zboare
căci piere – pui – în propriul ei ou,
o boare ce respiră-n altă boare,
un cântec care nu-i decât ecou;
și, mai ales, aceste vagi răsfrângeri
într-o oglindă spartă, ca și cum
oceanul ar scuipa pe țărmuri îngeri
exact în patu-n care noi zăcum.
Al cui nisip suntem?
Cel ce nu poate
să numere (de-a pururea fiind
doar Unu) vai! e numărat în toate
fragmentele – ce-l neagă putrezind…

miercuri, 25 august 2010

Ochelandri - Șerban Foarță


Ochelandri
de Șerban Foarță
din Rimelări (2005)

Nu doar copilandrii
poartă ochelandri,
ochelari mai tandri
cu lentile roz;
poartă şi scafandrii,
preţuiţi de tandrii
calamari ca antri-
cot sau pulpă roz.

Toţi amanţii tandri,
pastorali sau country,
Céladoni, Clitandri,
cu, pe ochi, văl roz,
dorm, sub policandrii
nopţii,-ntre leandrii,
blânzi cum căţelandrii
cu-abdomenul roz.

Venus, mai netandri-i
vrea pe băieţandrii
care se cred andri-
sanţii şansei roz;
dar ei, încă tandri
şi cu ochelandri,
greu rup din leandrii
câte-o floare roz.

Până când calandrii
timpului, netandri,
mistuie şi-atandri-
sează lemnul roz,
preschimbând leandrii,
ba chiar palisandrii
prea puţin puiandri,
într-un terci moroz.



Asculta mai multe audio Evenimente

marți, 24 august 2010

Concurs - Marin Sorescu



Într-o încăpere ca toate celelalte,
Amenajată cu plafon zdravăn,
Ne întrecem la sărituri în înălţime.

Ştim precis
Că nu poate sări nimeni
Mai sus decât tavanul
Să fie şi Dumnezeu.
Asta din cauza gravitaţiei
Care ne trage mereu în jos,
Încă din cele mai vechi timpuri.

Dar continuăm
Cu o îndârjire diavolească
Pentru că nu putem sta altfel
Când avem în noi geniul înălţimii,
Ca peştii zburători
Dorul aripilor adevărate
Zi şi noapte continuăm
În plafonul nostru scund.

Cel mai sprinten,
Care are muşchii cei mai oţeliţi, mai dresaţi
Şi stăpâneşte cel mai bine
Legile avântului
Ia şi cele mai multe pocnituri în cap.

duminică, 15 august 2010

Cristian Bădiliță - Sulfetul dimprejur


Ce rană albă îmi lăsă pe creier
Urletul scos la moartea unui greier
De paserile triste dimprejur.
Eram tîlhar şi iudă şi sperjur
Eram un hoit sătul de tot ce-i viu
Muream devreme şi-nviam tîrziu
Mă răsuceam cu iadul subţiori
În jurul crucii mele de trei ori
Şi inima scuipată din torace
Urca la ceruri pe cărări buimace
Şi rătăcea pîn’ la cîntat de greier.
Frumos vuia pămîntul smuls din creier
Frumos visam că mă întorc acasă
Şi n-aveau vreme carnea să mi-o coasă...

Sărmanul suflet fu muşcat de-o piatră
şi de atunci tot schiaună şi latră.

Ioan Ivascu - Iubirea ta e-un lin delir


iubirea ta e-un lin delir

iubirea ta e-un lin delir,
în care cântă zeii livizi din tibişir
şi-n care dorm diane pe buze de izvor,
şoptind însingurare şi lenevii cu spor

iubirea ta e-o lentă barieră de corali,
în care-ncap prinţese şi regi autumnali,
cu turle plutitoare şi valuri dulci de turtă,
iubirea ta e-o vară sfâşietor de scurtă


http://iioanivascu.blogspot.com/