marți, 28 decembrie 2010

Lecţia de iniţiere - Ion Mircea



Preoţii dacilor mergeau la Nil
să înveţe meseria imortalizării sufletului.
Eu am fost la Balaton.
Au noţiuni precise despre verticala fiinţei.
Au şi oţet şi ouă.
Unul m-a întrebat dacă patronimicul meu e cel real
dacă nu mi-am tăiat berg-ul.
I-am răspuns că arborelui meu genealogic
i se administrează lapte de lupoaică
cu linguriţa
de când era un puiet.
Ce-i drept am gustat icre negre
colonia lui de furnici mi-a escaladat cerul gurii< Turnul
meu Babel
robit voluptăţii am pomenit numele lui Dumnezeu
şi am recitat versuri din primul Lui volum.
N-am înstrăinat
butoiaşul de sticlă< Sózot halikra
Husman & Hahn (BRD)
ambasador
neînsufleţit al ironiei
de a fi tratat cu caviar
într-o ţară fără ieşire la mare.
Mi-am adus mohair
imponderabil ochelari cu lentile gigantice
salam de Sibiu
şi corpul meu împachetat într-o linişte sfântă.
De-acum sunt un iniţiat
şi-atât de blând
că aş putea trăi ca regii chtonieni sub pământ. Acest exod
inexorabil înspre moarte nici nu mă mai înspăimântă.
Totul e-n ordine. Veniţi
a înflorit privighetoarea şi liliacul cântă.

luni, 27 decembrie 2010

Satul - Ion Burnar


În gara Iza şezum şi plânsem cândva cu bănat
C-a plecat Valea Izei cu trenul în Banat
Dac-o ia la vale Dunărea-i un sat
Doamne câte bărăganuri cosi-o-aş pentru ea
De dragul meu săraca uitatu-s-a pe ea
Şi se duce, se duce pe calea cea ferată
Abia aşteaptă marea o apă mai curată
Marea Neagră ai grijă de Ion
Pentru el New-Yorku-i feşteală, babilon
Ai grijă taică-su îi face brazde
Nu umbla cu valuri fixe, foşnete deşarte
În Gara Iza cineva s-a dus
Să caute-n lumea largă Săliştea de Sus.

vineri, 17 decembrie 2010

Epopeea lui Ghilgameş - Tableta a 11 a


Femeia puse la copt pâinea cea de toate zilele, i-o aşeză la căpătâi şi însemnă pentru el, pe perete, zilele cât a dormit. Cea dintâi dintre pâinile sale era cu totul uscată, cea de a doua era stricată, cea de a treia se topea, coaja celei de a patra era albicioasă, cea de a cincea avea pete de mucegai, cea de a şasea era veche, cea de a şaptea tocmai se cocea; când îl zgâlţâi şi când se trezi, Ghilgameş îi spuse lui Uta-napiştim cel de pe tărâmuri îndepărtate:- "Abia mă cuprinsese somnul că tu m-ai şi zgâlţâit şi m-ai trezit." Dar Uta-napiştim îi spuse lui Ghilgameş:- "Haide dar, Ghilgameş, numără-ţi pâinile cele de toate zilele;vezi tu însuţi ce-i însemnat pe zid: vezi, prima dintre pâini e cu totul uscată, a doua e stricată, a treia e topită, coaja celei de-a patra e albicioasă, a cincea are pete de mucegai, a şasea e veche, a şaptea tocmai se cocea, când te-ai trezit!" Ghilgameş îi spuse lui Uta-napiştim cel de pe tărâmuri în depărtate:
- "Ce trebuie să fac, Uta-napiştim, unde să mă duc, de vreme ce Răpitorul' mi-a prins cu neînduplecate mădularele?

În camera unde dorm, moartea şi-a statornicit lăcaşul, şi oriunde aş pune piciorul, moartea mă urmează mereu!" Uta-napiştim îi spuse lui Urşanabi-corăbierul:- "Urşanabi, malul să te dispreţuiască!Locului pe unde se trece marea, să-i fie groază de tine! Tu, cel care cutreierai în sus şi în jos ţărmul,de acum înainte să jeleşti după el! Omul acesta după care te-ai dus, al cărui trup este acoperit de pete, căruia frumuseţea cărnii îi e stricată de pieile de animale, ia-l cu tine Urşanabi, şi du-l la izvorul care curăţă: să-şi spele petele în apele lui, ca să fie alb ca zăpada; să arunce pieile de animale de pe el, ca să le ducă marea cu ea; trupul să-i iasă la iveală plăcut la vedere; să-şi primenească legătura de pe cap; să pună un veşmânt, ca să-şi acopere goliciunea; până ce va ajunge în oraşul lui, până ce-şi va sfârşi călătoria,trebuie ca veşmântul să-i fie curat, şi mereu să fie ca nou." Ghilgameş şi Urşanabi se urcară pe corabie, şi o puseră pe apă. Se şi suiseră în corabie, când soţia lui Uta-napiştim cel de pe tărâmuri îndepărtate îi spuse acestuia:- "Ghilgameş a venit până aici, a îndurat multe, a suferit. Ce-i dăruieşti ca să se întoarcă în ţara lui?"Şi, el, Ghilgameş, ridică prăjina, şi trase corabia la ţărm. Uta-napiştim îi spuse lui Ghilgameş:- "Ghilgameş, ai venit până aici: ai îndurat multe, ai suferit. Ce să-ţi dăruiesc ca să te întorci în ţara ta?
Ei bine, o să-ţi dezvălui, Ghilgameş, o taină,o să-ţi spun un lucru neştiut oamenilor. Priveşte această buruiană, asemănătoare lyciului spinos,spinii ei sunt ca ai trandafirului, aşa că îţi va înţepa mâinile,dar dacă vei apuca această buruiană, vei dobândi nemurirea."

marți, 14 decembrie 2010

Moină - George Bacovia




Şi toamna, şi iarna
Coboară-amândouă;
Şi plouă, şi ninge -
Şi ninge, şi plouă.

Şi noaptea se lasă
Murdară şi goală;
Şi galbeni trec bolnavi
Copii de la şcoală.

Şi-s umezi pereţii,
Şi-un frig mă cuprinde -
Cu cei din morminte
Un gând mă deprinde...

Şi toamna, şi iarna
Coboară-amândouă;
Şi plouă, şi ninge -
Şi ninge, şi plouă.

vineri, 3 decembrie 2010

Maria Pal - poeme


schelete

promoroacă. alb peste tot. un timp turnat în granit. schelete de copaci. sticlesc sub lună. nemişcate. braţe imense. se-ndreaptă spre cer. cu umbre cu tot. îţi bat în geam. în trecere. greoi. ca o coadă de tunet. îţi cheamă umbra. ea se desprinde. cu mişcări grele. de miere. se-ndreaptă spre geam. se agaţă de crengi. argintie. nemişcare de transă. priveşti. orbite albite de spaimă. tăcerea se-aude trosnindu-şi oasele. în rugile tale.

artificii

prăpastii. cazi în hăuri. pluteşti. copacii ca nişte săbii. stânci cu vârfuri de oţel. desene. neînţelese. ceva se rostogoleşte odată cu tine. lichid vâscos. când roşu când negru. fierbinte. visurile tale iau foc. pocnesc. străpung cu zgomot văzduhul. ca nişte artificii. multicolore. fierbinţi. un vacarm îngrozitor. ţii în palmele triste un gând. doarme-ntre linii. adânc. adânc.

Din volumul “O carte răsfoită de vânt”, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2008