Vedea cu o lampă aşezată pe pervazul casei pustii,
Casa în care locuise.
Pipăia cu ajutorul vântului,
Care atingea uşor
Toate lucrurile pe care pusese el mâna.
Auzea cu greul pământului
(Acum nu-i mai era greu)
Inima îi bătea într-o pasăre
Pe cer.
Sunt destul de vast!
A exclamat mulţumit.
Şi glasul său a făcut cercuri pe ape,
Ca o iscălitură indescifrabilă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu