Fluviile - Giuseppe Ungaretti

GIUSEPPE UNGARETTI

Fluviile

Mă ţin de acest copac mutilat
abandonat într-o dolină
ce are langoarea
unui circ
înainte sau după spectacol
şi privesc
tăcerea tihnită
a norilor pe cer

Azi dimineaţă m-am lungit
într-o urnă de apă
şi ca o relicvă
m-am odihnit

Isonzo curgând
mă lustruia
ca pe o stâncă de-a lui

Mi-am tras în sus
cele patru oase
şi am plecat
ca un acrobat
peste apă

M-am aciuat
lângă veştmintele mele
murdare de război
şi ca un beduin
m-am înclinat pentru a primi
soarele

Acesta e Isonzo
şi aici mai bine
m-am cunoscut
o docilă fibră
a universului

Chinul meu
e când
nu mă cred
în armonie

Dar acele oculte
mâini
care mă frământă
îmi dăruie
rara
fericire

Am revăzut
epocile
vieţii mele

Iată care sunt
fluviile mele

Acesta e Serchio
la care s-au adăpat
vreme de două mii de ani poate
oameni din neamul meu câmpenesc
şi tatăl meu şi mama

Acesta e Nilul
care m-a văzut
venind pe lume şi crescând
şi arzând de inconştienţă
pe întinsele câmpii

Aceasta e Sena
şi-n tulbureala ei
m-am reamestecat
şi m-am cunoscut

Acestea sunt fluviile mele
numărate în Isonzo

Aceasta e nostalgia mea
care-mi transpare
în oricine
acum că-i noapte
că viaţa mea îmi pare
o corolă
de tenebre

Cotici, 16 august 1916